RSS

Cand nu esti sigur ce sa faci, asteapta-l pe deus ex machina

03 Apr

Ling inghetata care se avanta ambitioasa pe mana mea si cred ca trec in momentul asta pe langa tine, ma invaluie mirosul tau si iti recunosc culorile.

Mi-e frica sa ma intorc, mi-e frica sa iti intalnesc privirea, mi-e frica sa nu iti intalnesc privirea, mi-e rau („tu nu stii cat bine face propolisul – stiu ca miroase dubios”), mi-e prea cald si ma doare ceafa („as miza pe faptul ca ai probleme cu coloana”).

Imi lipeam nasul de tricoul tau si ma lasam invaluita dulce de ce imi spuneai, facand eforturi sa te ascult, dar neputand sa lupt cu starea de bine, ma lasam („imi place sa manipulez oamenii”) in voia cuvintelor tale. Capatau nuante si forme dupa cum ti se modela glasul, fara sa reusesc („imi place sa le pun in fata o oglinda, sa-i imping in directia potrivita”) sa imi construiesc propriile argumente, fara sa sa gasesc vreo fisura logica in ce spuneai si fara sa imi construiesc un raspuns. Plasticitatea lor („stiu ca vorbesc vulgar”) mi se infigea in creier si oboseam suprapunadu-ti gandurile tale peste ale mele, pentru ca erau atat de asemanatoare si totusi nu se lipeau perfect. Asa ca ridicam privirea din pieptul tau („de ce lasi capul in jos mereu?”) si iti intalneam ochii, si toata energia ta o turnai atunci intr-un recipient comun si suficient de infinit, care ne transforma pe amandoi intr-un mecanism fara gres si fara pierderi („oare perpetuum mobile chiar nu e fezabil?”).

Tot tu erai mai tarziu de partea cealalta a mesei, uitandu-te cu ochi tristi („nu am vrut niciodata sa iti fac rau”) in ceilalti ochi tristi, cautand solutii acolo unde nu mai existau, fara sa imi vorbesti de principiul incertitudinii al lui Heisenberg, dar gandindu-ne amandoi la el. Drumul era complet drept si despicat („creierul percepe cu vreo 2 secunde mai tarziu ceea ce se intampla in jur, nu ramane decat sa te conving sa ramai suspendata in ele”), stateam la cativa centimetri distanta de linia punctata din mijloc, si nu ne grabeam deloc. Nu ne grabeam, cu gandul la contanta lui Planck redusa, speram intr-o eroare masurabila si ne tineam degetele intr-o vecinatate fragila. Intrebari de oracol de clasa a 7-a imi rasunau inutil in minte

„Ti-ai pierdut vreodata increderea in persoana iubita?”

si ma durea stomacul pentru ca organismul nu e impresionat de drame („tu stii cate stiu sa faca celulele tale? stii cat de fara greseala functioneaza totul in tine?”) si se revolta la lipsa de mancare. Coborasem complet din imaginatia mea, iesisem de acolo garbovita si umana, cu pretentia mecanismului perfect rosu-movalie, rusinata de viata reala. As fi vrut sa iau pixul cu mana de clasa a 7-a si sa scriu incet, metodic, ca vreau sa fiu un robot, un mecanism care se strica fara sa surprinda pe nimeni, care zambeste („eu cred ca mai intai vine forma, si apoi fondul”) si se balaceste in rutina.

Ma uitam in schimb concentrata la tavan, asteptand sa coboare deus ex machina. In situatii de nerezolvat, imi incordam toata fiinta si speram sa vina sa ia decizii in locul meu, asa cum altii spera sa mute cana de pe masa cu puterea mintii.

Nu venea. Nu venea nici atunci, imi fortam corpul sa ia o decizie, sa plece sau sa ramana, imi rugam mandria sa mai stea o clipa, visurile ambitioase construite cu tine sa paleasca.

Pe mana robotului care sunt azi simt o mana hotarata. Imi schimbi inca o data directia de mers si („stiu ca am forta sa fac lucruri ce par imposibile”) inghetata se scurge pe asfalt, iar eu raman suspendata in astea 2 secunde.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 3, 2013 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: