RSS

Arhivele lunare: Iulie 2012

Cum vrei sa mori?

„Cum vrei sa mori?”

In stanga ei auzi pe cineva cum isi drege vocea. Incerca fara succes sa-si deschida ochii. Uita de cealalta voce si incerca sa-si aduca aminte unde era. Se concentra si auzi clar niste suspine in apropiere de ea.

„Haha. Nu stiu. Dar stiu ca as vrea sa ma incinereze dupa ce mor. Sa-mi imprastie cenusa intr-o zi cu vant, sa ia cate un pumn si sa o lasa sa curga incet, ca nisipul. Sa zboare in toate directiile, pana nu mai ramane nimic”.

O trezira brusc suspinele intensificate. Era o voce de copil care plangea. Cine? De ce? Si cine vorbea in vis? Auzi o usa deschizandu-se incet, si din camera pleca copilul. Cine fusese langa ea?

„Eu nu. Pe mine vreau sa ma manance viermii, sa se hraneasca cu mine pana nu mai raman decat niste oase. Vreau sa ingras pamantul, vreau sa ma intorc in el. Dar eu ziceam, cum ai vrea sa mori?”

Isi dadu seama ca isi continua visul, dar se auzea vocea ca si cum era sub apa de data asta. Neclar si fluid. Cuvintele curgeau printr-un dop de apa la ea. Cine vorbea?

Dintr-o data se destupa totul, ca si cum cineva ar fi tras un dop si apa s-ar fi scurs toata. Vedea acum si cine vorbea. Era o fata bronzata cu par pana la umeri. Avea un maieu si pantaloni scurti pe ea, si restul era doar iarba. Apoi, ca un film cu sonorul decalat cu cateva secunde, auzi si vocea, clara:

„Eu as vrea sa mor inghetata. Pentru ca incepi sa halucinezi dulce”.

Recunoscu fata. Stia acum ca nu era vis, era o amintire. Statusera amandoua intr-o zi de vara, spre ora sase, pe un deal, sub un cires batran. Ea descoperise cu uimire ca nu mai fusese demult acolo, ca nucul batran disparuse si ciresul incepuse sa se usuce. Ii povestise si fetei de nucul batran, de cat de mare era si cum ti se inverzesc mainile de la nuci, apoi se innegresc si par murdare. Erau intinse pe iarba si dupa ce se jucasera amandoua cu norii, transformandu-i intr-o vrajitoare, catel cu covrig si crocodil, venise intrebarea. Ciudat, nu isi mai amintea ce ii raspunsese fetei. Nu isi mai amintea nici…

„O doamne. Cred ca se duce. ”

Suspinele revenisera si mai auzi un planset puternic. Cineva o lua de mana. Nu reusea sa-si deschida ochii deloc, si parca nici nu avea chef. Picase intr-o amorteala dulce, doar un gand nu o lasa in pace.

„Cum vrei sa mori?”

Ii sopti in gand numele fetei, si ii rasari in minte instantaneu imaginea ei, intinsa pe spate, cu fire de iarba amestecate in par, cu genunchii ridicati, si mainile amadoua incrucisate pe burta. Parca privea o poza.

„Cum vrei sa mori?”

Cand isi aminti, uita totul.

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 11, 2012 în Uncategorized