RSS

Dupa cinci ani

09 Apr

Stiam ca nu o sa-mi scrii. Simteam prin toti porii ca minti, dar am inchis ochii o clipa ca sa-mi stapanesc dezamagirea ca e nevoie de asemenea minciuni intre noi. Nu te-am mai vazut de cinci ani, si totusi printre primele cuvinte ai spus o minciuna.

Mi-ai spus ca ai ajuns in Bucuresti de cateva zile. Am fost usurata ca nu mi-ai spus ca ai fost ocupata si de-aia nu m-ai sunat sa ne intalnim. Apoi mi-ai zis ca aveai de gand chiar in seara aceea sa-mi scrii un mail. Ca pe vremuri, si ai zambit. Cand te-am rugat sa mi-l scrii oricum, ai zambit din nou si ai dat din cap.

Nu mi-ai scris. Am intrat pe rand, pe fiecare adresa de mail pe care o aveam, de zeci de ori. Stiam ca o sa-mi scrii pe cea veche, din liceu. Alta nu aveai. oricum. Dar am intrat pe toate, desi stiam ca nu o sa-mi scrii.

Te-ai schimbat in cinci ani. Iti sta bine cu tocuri, dar te preferam cu tenisii tai rupt. Arati superb cu parul cret, pana la barbie dar nu face decat sa-mi aminteasca de vremurile in care imi treceam mana prin el, pana la varfurile care ajungeau la talie. Stilata. Si totusi, imi placea salbatica si naturala.

Am auzit de tine in ultimii cinci ani. Am citit de zeci de ori toate articolele despre tine care apareau in ziare. Le am pe toate, in sertarul de la birou. „Mandria tarii noastre”, „ne mai spalam rusinea dincolo”, „Romania are si ea valori”, „romanii sunt cei mai tari”, toate comentariile astea de sub articolele online ma umpleau de un dispret amestecat cu ura. Ce stiau toti dobitocii astia adulatori despre tine? Ce stiau despre felul in care dansezi? Despre cum scrii, mancand cuvinte? Despre cum numai tu poti sa inventezi cuvantul „vrabete” din graba sa-mi trimiti mailul mai repede? Despre cum iti lucesc ochii cand te entuziasmezi? Ce stiau despre promisiunea noastra? Ce stiau ei despre provocarea pe care ti-am aruncata in fata, acum sase ani? Stiam ca o sa pierd, stiam durereos de bine ca o sa pierd, si totusi te-am provocat, ca sa cred ca am si eu o contributie in viitorul tau care stiam ca va fi stralucit. Ca sa cred ca o particica din tine se gandeste la mine cand desenezi pana dimineata la trei. Ca sa cred ca atunci cand te culci obosita dupa nopti nedormite la birou, 0.03% sa fie si datorita provocarii din iarna aia.

In timp ce eu ma inecam in alcool si tigari, tu faceai proiecte. In timp ce eu picam examene, tu castigai burse si vizitai tari in care eu nici cu gandul nu reuseam sa ajung. Ma trezeam noaptea urland numele tau si stiam ca nu mai am cum sa ajung vreodata la tine. Iti scriam despre victorii imaginare si ambitii false, incercand sa nu te pierd.

Dupa patru ani, m-am trezit intr-o dimineata scriindu-ti un mail. Ajunsesem la sase sute de randuri, cand mi-am dat seama ca nu iti scriam tie. Mi-am dat seama ca ma prosteam insistand pe o cale care nu mi se potrivea, doar pentru a nu pierde, cand eu pierdusem demult.

Se fac unsprezece luni de cand nu am mai pus gura pe alcool, dar desigur, tu nu ai de unde sa stii asta. De-asta nu te-am oprit in timp m-ai pupat pe amandoi obrajii si ai plecat. Ne-am despartit la intersectie, si dupa zece metri am intors capul sa ma uit dupa tine. Cum mergeai pe tocuri, cu capul in sus. Fara sa te intorci macar o data.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 9, 2012 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: