RSS

Degete care umilesc

01 Mar

Si stiu ca ma joc cu focul. Si stiu ca s-ar putea sa ma trezesc dimineata cu greu, cu degetele amortite din cauza ca nu pot sa te atinga. Dragostea nu e in inima de data asta. Nu are nicio legatura cu inima. Dragostea e in degete. In felul in care urca spre gatul tau cand dansam. In felul in care descopera fascinate cat de moale e pielea ta intre umar si gat. In felul in care iti urmaresc conturul buzelor.

Si stiu ca nu e dragoste in mod conventional. Degetele mele stiu ca nu ma gandesc toata ziua la tine. Stiu ca nu ma doare pieptul si nu mi se accelereaza pulsul cand te vad. Dar tremura cu neastampar cand inchid si deschid fereastra de mess cu numele tau in stanga sus. Tremura sa scrie. Tremura sa-ti zica. Sa-ti zica ce? Degetele mele nu pot sa vorbeasca. Ele nu stiu decat sa atinga, sa descopere, sa simta.

Si stiu ca ma joc cu focul, dar as vrea sa le ajut un pic. Initial le-am urat, pentru ca semana prea tare totul cu un inceput de dragoste. Si a fost umilitor. Degetele mi-au dat o palma si m-am rosit din cauza ca am descoperit ca nu sunt deloc de piatra, cum credeam. M-au umilit propriile degete cand mi-am dat seama cat de bine se potriveau in mana ta. M-au umilit tocmai pentru ca ma simteam umilita. Poti sa pricepi oare chestia asta? Pot trece cu capul sus prin orice situatie, oricat de urata si injositoare ar fi in ochii cuiva. Pana nu o simt eu asa, nu ma intereseaza cu adevarat. Stiu ca te gandesti ca spun lucruri evidente si aberez, normal ca un sentiment nu exista pana nu incepi sa-l simti. Dar gresesti. Sentimentul sta in ochii altora si te priveste, nici macar nu incearca sa se impuna. Sta si pandeste. Si se revarsa cand incepi sa ii privesti in ochi si incepi sa intelegi ce iti zic. Mai sta si in diverse locuri din camera. De exemplu in pat. Asteapta cuminte sa stingi lumina, ii simti oarecum prezenta inca de cand te spali pe dinti. Te clatesti si scuipi si un gand trecator te face sa te incrunti. Ajungi in camera si stingi lumina. Cand te-ai pus in pat deja te-a cuprins cu totul in bratele ei reci. Umilinta.

Si stiu ca ce simt e fara sens. Stiu ca e de vina nenorocita aia de tigara pe care o fumai. Stiu ca e de vina felul in care dansezi. Stiu ca e de vina sarutul. Stiu ca nu l-ai constientizat prea bine. Stiu ca voiai doar sa-ti demonstrezi inca o data ca poti, si din intamplare eram acolo. Stiu ca daca m-ai fi sunat a doua zi nu l-as fi constientizat nici eu. De unde si umilinta. Am avut o nenorocita de fisura in garda mea ridicata sus.

O repar si gata. Apoi poate, doar poate, o sa le fac pe plac degetelor.

 

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 1, 2012 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: