RSS

First date

25 Feb

Da, sunt dezordonata. Nu sunt in stare sa imi pun hainele la loc in dulap seara. Da, uneori ma trezesc cu cate o furculita sub perna. In rucsac am o tona de pixuri care nu mai merg. Ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu ca nu imi plac gentile si nu am asa ceva, altfel nu mi-as mai gasi telefonul in veci.  Ketchup-ul sta langa parfum pe televizorul la care nu ma uit niciodata. Am frecvent cateva cesti de cafea nespalate pe birou .Dupa dus, arunc prosopul pe covor. Hai, acum vorbeste-mi de igiena.

De ce am sarit in defensiva? Aveam senzatia ca ma judeci. Mi-au zvacnit o idee tamplele si era cat pe ce sa ma afund intr-o tacere mormantala, asta fac mereu atunci cand simt ca cineva ma judeca. E ok, am inteles. Fa-i semn chelnerului sa mai aduca o cafea.

Nu, nu ma deranjeaza ca fumezi. Am o atractie adolescentina fata de baietii care fumeaza. Cel mai fascinant mi se pare momentul in care isi aprind tigara. Imi place fiecare gest. Bricheta scoasa din buzunar, flacara de cateva secunde, primul fum. Da, fumez si eu uneori in club. Ciudat cum vreau sa o arunc dupa ce o aprind, nu ma intereseaza decat gestul in sine. Bricheta, flacara, primul fum.

Stii ca pana acum nu am fost niciodata la o intalnire clasica? In liceu poate as fi avut ocazia, dar eram mai preocupata sa citesc cate doua carti pe zi si sa visez. Ma indragosteam de personaje din anime-uri si ma bateam cu baietii din clasa. Prietenii pe care i-am avut apoi s-au intamplat pur si simplu, fara sa inceapa vreo relatie in mod clasic.

Ma bucur ca mi-ai adus flori, uneori am nevoie de normalitate, clisee. Nu ma incanta totusi ca mi-ai propus sa vorbesc doar eu, asta iese un pic din tipar. Am acceptat din cauza florilor. Pentru ca e totul asa firesc incat pana si faptul ca doar te uiti la mine ma face sa ma simt in largul meu.

Sincer, speram sa aud o poveste frumoasa de la tine. Totul la tine ma face sa cred ca ai o poveste cel putin interesanta. Cercelul din spranceana, ceasul de la mana, felul cum te miscai nonsalant pe langa raftul cu lapte  din Cora. Felul in care impingeai caruciorul. Castile din urechi. Camasa albastra. Nu am ezitat nicio secunda. Sa stii ca totusi ce ti-am zis e adevarat. Chiar am „sa ma imprietenesc cu trei straini” pe bucket list. Mi-a placut zambetul tau. Mi-a placut spontaneitatea cu care ai luat pixul din carucior si mi-ai scris pe mana numarul tau de telefon, si „let’s make it a date” langa. Daca nu ar fi fost naturaletea ta, m-as fi simtit ca intr-o comedie romantica de proasta calitate.

Mi-e sete de oameni mereu. Stiu ca sar de la una la alta, dar nu ai dreptul sa fii nemultumit, nu ma ajuti deloc. Mi-e sete de oameni din toate categoriile sociale, mi-e sete de oameni destepti, mi-e sete de oameni neciopliti, mi-e sete sa aud conversatii de genul :” Si apoi am mers in Cora, stii unde e Cora, nu?” purtate fix in fata la Cora, mi-e sete sa aud franturi de conversatii la telefon cand trec pe strada. Mi se face dor de vanzatorul de la alimentara de langa mine daca nu trec sa cumpar ceva in fiecare zi. Ma trezesc uitandu-ma ca tampita la tipul de la standul de jucarii cu baterii din Cora. L-am vazut odata proband un elicopter pentru un tata si baietelul lui, si la un moment dat l-a pierdut dupa un colt. A alergat dupa el intr-un stil care m-a dat gata si s-a izbit apoi cu capul de vitrina unui magazin. De atunci vreau sa-l cunosc, vreau sa-mi fie prieten. Ador Bucurestiul, imi place sa o aud pe baba din blocul vecin bagandu-i in pizda mamelor lor pe pustii care dau cu petarde dupa ce ies de la scoala. Imi place amestecul asta uluitor de vulgaritate, rautate, umor, priviri incruntate si zambete neasteptate, Imi plac conversatiile inedite din metrou sambata dimineata la sase dintre tipul care vomita si agentul de paza. Imi place administratorul ramolit de la bloc care ma intreaba de fiecare data cand ma intalnesc cu el la ce apartament stau si cate persoane locuim acolo, desi m-am mutat de sapte luni acolo deja. Imi plac vanzatoarele de la chioscul de la facultate care au invatat ca nu vreau zahar la cafea. Cand era doar una din ele intr-o zi, mi-a marturisit ca nu o suporta pe colega ei si vrea sa se angajeze in alta parte. Am invatat cat de incredibil de deschisi sunt bucurestenii, daca e cineva dispus sa-i asculte.

Daca nu te-ai prins, asta e o pledoarie pentru a renunta la tacere. Ok, astept sa vad ce ai de zis cand te intorci de la toaleta. Pana atunci mai comand cate o cafea.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 25, 2012 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: