RSS

Prea multa libertate

29 Ian

Daca am fi personajele unei carti, am avea doar independenta detaliilor nescrise. Nicio carte nu poate da viata in totalitate unui personaj. Ca sa scrii o carte ai nevoie de imaginatia cititorului.

Daca suntem si personaje si cititori in acelasi timp? Daca a fost scrisa povestea noastra si viata pe care o traim e de fapt ce nu a fost spus in carte?

Oare detaliile astea ar schimba ceva din viata noastra de marionete? Ma indrept sigur spre o viata care e numai a mea. E unica, si imi bat joc cum vreau de ea. De-aia renunt cand am chef, pentru ca sunt propriul stapan. De-aia renunt inainte sa incerc ceva. De-aia pierd tot.

Si daca nu e asa? Daca idiotul de autor a dat viata unui personaj nesemnificativ intr-o dupa-amiaza de iarna? Daca ii era frig si se plictisea si in loc sa bea o cafea m-a creat pe mine?

Cei mai enervanti oameni sunt aia care nu stiu ce vor. Asa ca domnul scriitor s-a razbunat pe vremea de afara si a creat o tipa care habar nu avea cum sa traisca. Incepe sa-l pasioneze ura cu care scrie, se grabeste si uita sa spuna ce culoare au ochii ei. Cu independenta asta castigata m-am hotarat sa am ochii caprui.

Nici macar nu vrea sa construiasca un personaj tragic. Nu vrea sa inspir mila, vrea sa enervez. Intotdeauna e intr-o carte un personaj care enerveaza invariabil. Un personaj care nu are parte de simpatie nici macar din partea autorului. Pe care il creeaza cu sadism, pentru ca a trebuit sa-si mai puna o patura pe genunchi.

Du-te dracu, stimate scriitor.Ai scris doar un capitol despre mine, cat sa-mi dai iluzia libertatii. Si cu asta m-ai omorat de fapt. Ca eu nu stiu ce sa fac cu libertatea. In sadismul tau criminal, mi-ai dat optiunea sa-mi aleg prea multe.

Ceaiul pe care i l-a adus nevasta-sa nu are lamaie in el, asa ca se hotaraste sa abandoneze capitolul la care lucreaza. E scris cu stil, asa ca nu-l sterge, dar nu-l mai continua. S-a dus sentimentul de insatisfactie, asa ca lasa partea asta din roman neterminata. Treaba ei.

Imi da prea multa libertate, al dracu. Nu vrea sa imi termine povestea, doar pentru ca nu avea lamaie ceaiul. Si eu ce aleg de aici?

Nu stiu ce sa fac cu atatea optiuni, asa ca aleg sa nu fac nimic. E cel mai sigur. Cu gandul asta am pornit sa traiesc.

Ma invart intr-o lume cu personaje care se trec prin viata cu infumurarea omului care e sigur pe ce face. Stiu exact unde vor sa se indrepte, fara sa-si dea seama ca se indreaptau intr-acolo inainte sa aiba dorinta de a o face. Ma agat si eu cu disperare de decizia luata.

Au mai fost personaje ca mine. Neterminate din neglijenta, din plictiseala sau din razbunare. Poate ca stii povestea drobului de sare.

Eu sunt femeia care plange.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 29, 2012 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: